S-a sinucis cu o supradoză de indiferență.

Pasiunea, Devotamentul, Perseverența, dar și alți zeci de prieteni de ai Creativității, au venit joi, 31 octombrie 2013, pe cea mai înaltă stîncă din Santorini, Grecia, pentru a spulbera în vînt cenușa trupului incinerat al acesteia, iar ritualul s-a desfășurat conform ultimei dorințe al răposatei.

Culoarea și muzica a predominat la ceremonie.

Îmbrăcați în haine din mătase oranj, am urcat pe drumul pietros  din orașul alb-albastru pentru a participa la ceremonia de „înhumare”, pe stînca . Tăcerea din coloana de prieteni care urmărea aceeași destinație ca și mine a fost întreruptă de melodia „Somewhere over the rainbow” de IZ- melodia preferată a Creativității, pe care am început s-o îngînăm cu toții.

La un altar improvizat, cea mai bună prietenă a Creativității – Dezinvoltura, invită pe toți să depună crenguțele de ortenzie lîngă urnă, după care să se așeze pe covorul din flori de orhidee, pentru a asculta tesatmentul scris de cea care și-a pus capăt zilelor. „Mulți vor critica moartea scumpei mele prietene. Vor spune că a cedat în fața greutăților, că este o lașă fără de pereche…”. Văd cum îi tremură mîinile în timp ce deschide plicul cu testamentul. Între timp Tristețea a început să cînte la bucium.

 „Tinerii și-au întors spatele de la mine. Nu mai văd rostul în a exista.”

  Evenimentul a fost planificat de Creativitate, după ce a încercat să animeze în studenții de astăzi spiritul creativ, iar aceștia s-au lăsat pradă jugului cuvîntului „trebuie”. „Să rezolv problema conform indicațiilor profesorilor, trebuie să merg la facultatea la care mi-o propun părinții, trebuie să iau doar note de zece, trebuie să fiu perfect în toate, să fac pe plac cuiva, să nu mă abat de la normalitate.”, scrie creativitatea în testamentul său. „Tinerii și-au întors spatele de la mine. Nu mai văd rostul în a exista.”.

Plîngînd, Doina- studentă la facultatea de design de interior, se scolă de pe covorul de flori și încearcă să-și motiveze comportamentul: „Să fi știut că se va sinucide, văzînd că mă voi supune cerințelor profesorului meu de proiectare și voi reface desenul în care am reprezentat un cămin în colț, după schița propriei imaginații și nu unul dreptunghiular, standard, mai bine luam un 7 în schimbul celui 10 ucigaș.”

„A ales o moarte păgînă”.

Membrii unei  grupări religioase, pe nume „Supunere veșnică”, aflînd de eveniment , și-au făcut apariția pentru a împiedica desfășurarea acestei ceremonii, considerînd că o sinucigașă, care nu  a putut tolera indiferența nu merită nici un fel de pomenire. „ Ea și-a făcut mereu de cap, îndemnînd oamenii să se deosebească, să-și găsească propriul eu, cine mai respectă regulile?  iar acum voi îi și mai îndepliniți ultima dorință.” Îi întreabă răstit Supușenia. „A avut o viață păgînă, crezînd în puterea omului și nu în Dumnezeu și a ales o moarte păgînă.”, mai adaugă aceasta.

Cenușă și flori de ortenzie.

Culoarea și muzica a predominat la ceremonie.

Îmbrăcați în haine din mătase oranj, am urcat pe drumul pietros  din orașul alb-albastru pentru a participa la ceremonia de „înhumare”, pe stînca . Tăcerea din coloana de prieteni care urmărea aceeași destinație ca și mine a fost întreruptă de melodia „Somewhere over the rainbow” de IZ- melodia preferată a Creativității, pe care am început s-o îngînăm cu toții.

La un altar improvizat, cea mai bună prietenă a Creativității – Dezinvoltura, invită pe toți să depună crenguțele de ortenzie lîngă urnă, după care să se așeze pe covorul din flori de orhidee, pentru a asculta tesatmentul scris de cea care și-a pus capăt zilelor. „Mulți vor critica moartea scumpei mele prietene. Vor spune că a cedat în fața greutăților, că este o lașă fără de pereche…”. Văd cum îi tremură mîinile în timp ce deschide plicul cu testamentul. Între timp Tristețea a început să cînte la bucium.

 „Tinerii și-au întors spatele de la mine. Nu mai văd rostul în a exista.”

  Evenimentul a fost planificat de Creativitate, după ce a încercat să animeze în studenții de astăzi spiritul creativ, iar aceștia s-au lăsat pradă jugului cuvîntului „trebuie”. „Să rezolv problema conform indicațiilor profesorilor, trebuie să merg la facultatea la care mi-o propun părinții, trebuie să iau doar note de zece, trebuie să fiu perfect în toate, să fac pe plac cuiva, să nu mă abat de la normalitate.”, scrie creativitatea în testamentul său. „Tinerii și-au întors spatele de la mine. Nu mai văd rostul în a exista.”.

Plîngînd, Doina- studentă la facultatea de design de interior, se scolă de pe covorul de flori și încearcă să-și motiveze comportamentul: „Să fi știut că se va sinucide, văzînd că mă voi supune cerințelor profesorului meu de proiectare și voi reface desenul în care am reprezentat un cămin în colț, după schița propriei imaginații și nu unul dreptunghiular, standard, mai bine luam un 7 în schimbul celui 10 ucigaș.”

„A ales o moarte păgînă”.

Membrii unei  grupări religioase, pe nume „Supunere veșnică”, aflînd de eveniment , și-au făcut apariția pentru a împiedica desfășurarea acestei ceremonii, considerînd că o sinucigașă, care nu  a putut tolera indiferența nu merită nici un fel de pomenire. „ Ea și-a făcut mereu de cap, îndemnînd oamenii să se deosebească, să-și găsească propriul eu, cine mai respectă regulile?  iar acum voi îi și mai îndepliniți ultima dorință.” Îi întreabă răstit Supușenia. „A avut o viață păgînă, crezînd în puterea omului și nu în Dumnezeu și a ales o moarte păgînă.”, mai adaugă aceasta.

Cenușă și flori de ortenzie.

Totuși, prietenii Creativității nu au acordat mare atenție acestui incidend, continuînd să-și amintească de clipele frumoase petrecute împreună. Într-un final dezinvoltura a luat vasul cu cenușa și a înșirat-o spre mare, promițîndu-i cu glas tare că va renaște ca pasăre Fenix, iar ceilalți s-au sculat dintre orhidee, au luat crenguțele de ortenzie și le-au aruncat spre văzduh.

 Creativitatea a participat la înfăptuirea lumii, a stimulînd evoluția și dezvoltarea acesteia. A supraviețuit catclismelor naturale, războaielor și genocidelor,însă a ales să se sinucidă tocmai în epoca vitezei. Conform expertizei medico-legale Creativitatea a murit otrăvită în urma administrării unei supradoze de pastile sub denumirea de „indiferență”.

Fiind maidanezi în criză

„Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.”

(Tudor Mușatescu)

În contextul crizei economice ce durează timp de 21 de ani, procesele vitale din Republica Moldova tind să piardă ritmul firesc al pulsului. Dacă rata natalității și numărul populației sunt în permanentă scădere, aici își fac simțită prezența alte vietăți care mențin suflul dinamic al sporului natural. Spre deosebire de om, care purcede la reproducere de cel mult trei ori în viață (cu mici excepții), cîinele o face de două ori pe an, aducînd pe lume pînă la cinci-șase pui. În așa fel, se explică înflorirea acestei specii, care, ironic vorbind, ne va perpetuă neamul, după ce toți moldovenii vor pleca peste hotare.

Cu toate că nu există o statistică oficială s-ar arăta care ar fi numărul cîinilor vagabonzi, putem ușor să-l o determinăm. Plimbîndu-ne în fața blocului în care locuim, vedm cum își latră unii. Depistăm circa 30 de cîini flămînzi ce luptă pentru teritoriu. 
Din păcate, înainte de a lăsa pustiu teritoriul Moldovei, iar cîinii să devină stăpîni ai acestui pămînt, moldovenii se confruntă nu doar cu un număr excesiv de maidanezi ci și cu mizeria creată de aceștia în locurile publice, succedate de atacuri violente și de mușcături.

A cui este vina? Să fie oare a maidanezilor care își duc existența, bazîndu-se pe instinct și a căror reproducere e rapidă, sau a rațiunii omului? Firește, este mai lesne să învinuiești un cîine care te-a mușcat, decît să analizezi problemele mai profund. Dacă în mediul rural fiecare gospodărie are un, atunci la oraș este mult mai greu să întreții un cîine în apartament, mai ales, dacă acesta nu este de rasă, afectînd orgoliul proprietarului. 

De altfel, omul este cel care creează, în mod involuntar, condiții pentru ca maidanezii să se simtă confortabil pe străzile orașului. Fiindcă moldoveanul, este de firea lui milostivă, el nu-și îngrijește doar copiii și familia, dar și cîinii de pe drum. Aceștia din urmă îirăsplătesc bunătatea, prestîndu-le servicii de pază pentru blocurile unde locuiesc pseudostăpînii lor. Însă cei mai puțin generoși îi blamează pe ceilalți lipsindu-i de responsabilitate, căci că acordă prioritate animalelor- cele care pun în pericol viața omului. 

În perioada crizei economice în care încercăm să supraviețuim, rămîne la opțiunea noastră: să hrănim și cîinii de pe stradă, să construim aziluri pentru aceștia, sau să lătrăm noaptea, pentru a face economii?

de Viorica Budu

 

Tot ce știu bărbații despre femei…

Mergînd prin Iași, orașul în care una dintre cele mai bune prietene ale mele învață, am dat de book-iniști: vînzători de tot felul de cărți, de la clasică pînă la post-modernism și peste ambele limite temporale, dar cel mai important lucru, am dat peste cărți ieftine scrise toate în română (spre deosebire de cărțile pe care le vînd book-iniștii din Chișinău).

Printre mormanele de cărți am dat de una de care am auzit în primul an de studenție și m-a intrigat foarte mult. Ediția „completă, revizuită și corectă din punct de vedere politic, pentru noul mileniu” este proprietatea lui Knott Mutch și se numește (într-o manieră încrezută de sine- de autor): „Tot ce știu bărbații despre femei”.

Uitasem deja că există o astfel de carte, însă coperta roz înrămată în roșu parcă mi-a făcut cu ochiul, iar cînd am deschis-o, am tresărit: „O vreau!!!”. Și mai mult m-am bucurat atunci cînd vînzătorul mi-a spus prețul. „5 roni pentru  așa o operă de artă?”, mă întreb eu, „sigur că o cumpăr!”.

Vizita mea la Iași a luat sfîrșit, cartea a stat cuminte pe raft printre alte opere necitite,și iată, au trecut cinci luni de cînd am procurat-o. Gîndul meu era periodic la ea, pentru că ajungeam în momente că aveam nevoie să mă delectez cu o lectură în care să găsesc anumite răspunsuri, mă luam cu alte momente care-mi necesitau atențai și iarăși uitam de ea.

Ce știu bărbații despre femei? „Pentru a descoperi adevărul incontestabil despre ce știu bărbații în această privință, dl. Mutch a trebuit să-și formeze o privire de ansamblu: examinînd îndeaproape secole de istorie universală el a extras cunoașterea  esențială și eficientă de la persoane dinamice care știu să facă diferența între succes și înfrîngere.”, se scrie pe coperta din spate a cărții ce a văzut lumina tiparului la Editura M.M.S, Brașov 2006, ediție tradusă de Liliana Burlacu, cea care a conceput și coperta.

Știți, citind cartea, am ajuns la concluzia că sunt total de acord cu ceea ce am menționat între ghilimele, mai sus. O astfel de lucrare se face foarte documentat, căci, ea „nu este o carte ” destinată emoțiilor ieftine. Aici nu sunt nici fantezii  înșelătoare  despre misterele corpului uman, nici ode înălțate bucuriei comunicării interpersonale (…), nici capricii slăbuțe, nici borboroseli extatice despre  uniunea perfectă dintre yin și yang.”.

Spre deosebire de alte lucrări „enciclopedice”, așa precum este cea pe care o am în colecție, pe asta am citit-o foarte rapid. Esența mi-a rămas între circumvolunțiunile creieroase fără mari dificultăți de percepere. Fiecare pagină îmi confirma presupunerile mele referitor la cunoștințele bărbaților despre sexul frumos. Cartea scrisă de un specialist în antropologia sexelor,  s-a dovedit a fi o adevărată comoară,anihilîndu-mi  orice prejudecată: „Totuși, bărbații știu multe despre femei.”, mă calmasem eu.

„Bărbații pot acum să citeze capitole și rînduri întregi din această carte care pune capăt disputelor și de asemenea pot respinge atacurile nebunești și iresponsabile la adresa cunoașterii lor asupra misterului femenin.” . Mda, un așa ajutor bărbaților?!!!, cred eu este binevenit.

What’s the most dreadful experience you’ve ever had as a customer? How could it have been better?